Revoluția Franceză a început în 1789 și s-a terminat la sfârșitul lui 1790, odată cu ascensiunea lui Napoleon Bonaparte. În această perioadă, poporul francez a distrus și a reconceput peisajul politic al țării, dezrădăcinând instituții vechi de secole precum monarhia absolută și sistemul feudal.
La fel ca și Revoluția Americană, ce avusese loc cu ceva timp înainte, Revoluția Franceză a fost influențată de către idealurile iluministe, în mod deosebit de către ideile suveranității populare și a drepturilor inalienabile. Chiar dacă nu a reușit să-și atingă toate obiectivele și uneori lucrurile au degenerat într-o baie de sânge, mișcarea a jucat un rol extrem de important în modelarea națiunilor moderne, arătând lumii puterea poporului.
Revoluția Franceză nu a avut un singur factor declanșator. Ani de opresiune feudală și proastă administrare fiscală au contribuit la crearea unei societăți numai bune pentru revoltă. Realizând situația economică precară, regele Ludovic al XVI-lea a adus mai mulți consilieri financiari pentru a revizui trezoreria franceză foarte slăbită. Fiecare consilier a ajuns la aceeași concluzie: Franța avea nevoie de o schimbare radicală a modului în care își taxa oamenii. Ca urmare, fiecare consilier a fost dat afară.
